Am urcat de dimineata la Sarmisegetuza, ca sa nu prindem aglomeratie. E a doua oara cand am mers pe doua roti, dar de data asta nu am fost observati. (pozele 20,24 – ziar adevarul)
”Am venit din Cluj Napoca, fără să ştim că este echinocţiu, ci doar din dorinţa de a vedea ruinele cetăţii dacice”, au relatat doi tineri motociclişti.
Citeste mai mult: adev.ro/o4clxl
Data viitoare vom avea grija sa repetam experienta, si sa mergem tintit, nu din greseala.
Referitor la cele 2 roti, senzatia este exact ca si cand ai calatori in decapotabila. Simti vantul, ploaia, soarele, iar oamenii relationeaza diferit cu oamenii care nu sunt in cutii de metal. Mai toti se uita lung, unii ne saluta, vorbesc cu noi, si sunt curiosi de unde venim si unde mergem.
Ca sa vedeti cum arata o farama de libertate, am facut un scurt montaj :
Interesant a fost mai ales traseul, verde de verde padurea, galben de galben soarele, iar campul a fost cum a vrut el.
La Sarmisegetuza lucrurile au fost putin diferite fata de ultima data, am gasit pliante, magneti si carti la intrare, chiar si un muzeu cu lucrurile descoperite in situl de acolo.
Si, am surprins energiile de sus de la altar :
Eram bucurosi ca nu au fost sus decat turisti, dar a mai fost cineva care absorbea razele soarelui cu bratele intinse in fata ….
In orice caz, ne bucuram de lumina buna, linistea imensa de acolo, pasarelele care sunau ca si clopotul in biserica, iar locul ramas pustiu altadata sacru si plin de mistere, a renascut pentru fiecare in masura in care cunostea sau se interesa de ritualurile dacice.
Am descsoperit ca se face un maraton al dacilor, motiv bun sa ne reintoarcem anul viitor.
Toate altarele sunt la locul lor unde le-am lasat anul trecut, nici un stalp lipsa, mare lucru, si turisti foarte cuminti.
Am baut apa cu argint, ne-am vindecat pe dinauntru si am pornit mai departe …
Am trecut din nou pe langa castelul de la Izvorul Ampoiului, pe care l-am vazut ieri si am crezut ca e Castelul din Carpati.
In orice caz, e un castel imens, unde au fost filmate scene din filmul lui Nicolaescu “noi, cei din linia 1”
De acolo ne-am intors acasa, fara sa mai facem opriri decat pentru odihna si mancare, iar in muntii Apuseni ne-am oprit si pentru poze …
La apropiere de barajul Fantanele am mancat un sendvis si ne-am intors pe drumul national spre casa.
A fost un weekend pe cinste, ne-am deconectat, am iesit in padure si la munte, dar am si vizitat, iar cazarea si masa au fost ca si acasa.
Maine s-a terminat vacanta, dar mai sunt si alte zile, asa ca deocamdata ne bucuram sa ne odihnim.
Noapte buna calutule galben ! S-a terminat cu jaratecul, iar pana data viitoare in grajd povesteste aventurile bicicletelor !
